Clipa


Tabloul_024Daca ar fi sa mori maine, ce anume ai regreta din viata pe care ai trait-o? Sa presupunem ca ai murit, sufletul tau sau corpul tau astral se ridica si iti privesti retrospectiva propriei vieti. Ce ai regreta?
Mai ai timp sa faci schimbari!

De cand a murit tatal meu, azi sunt exact patru ani, imi pun si pun altora aceasta intrebare tot mai des. Si am vazut ca sunt multi altii care se gandesc la momentul „acela”. Poate ca fara sa recunoastem suntem totusi afectati de faptul ca in anul acesta, brusc, calendarul mayas s-a oprit. Sau?

11 gânduri despre &8222;Clipa&8221;

  1. La 14 ani mi-am propus sa nu mai regret nimic. La 20 de ani aflam ca e simplu sa nu regreti… doar la momentul respectiv ai facut cum puteai mai bine. Ulterior e normal sa gandesti altfel, mereu ACUM vei avea insa atitudinea perfecta! Pentru ca mai bine nu poti.
    Moartea nu e decat o trecere spre alta dimensiune. Ceea ce n-ai facut in viata ce s-a incheiat nu e relevant. Relevant e cat de mult ti-ai ridicat nivelul de constiinta, cu alte cuvinte, ce ai invatat din lectiile vietii.
    Calendarul mayas spune si el ceva… dar unii dintre noi stiu mai mult, simt mai mult. ACUM e important ce simtim, ceea ce a fost in istoria pamantului este adevarat la momentul respectiv. Sa construim impreuna o lume noua!

  2. Salut Ionutbill,
    Nu-i corect ce spui. N-ai avut timp? Sa fim seriosi… avem fiecare din noi o „arta ” personala de a pierde timpul. Eu de exemplu, cand zic ca ma odihnesc, ma gandesc sa „fac o bila” (ma joc Bubble pe comp.). Problema e ca nu ma opresc la un singur joc. Si astfel revine tema „Clipa” in discutie. Traim mereu in viitor spunem si ne spunem noua insine, „voi fi”, „voi face”, „voi avea”. De fapt ar trebui sa ne spune:
    „Daca nu acum, atunci cand si daca nu eu, atunci cine?”
    Na, te-am zapacit de tot?

    1. De ce oare nu ne oprim la un singur joc? Pentru ca e o activitate care nu ne satisface. Nu ne da satietate, ne corupe, ne fura timpul. Preocuparile care dau satietate spiritului, acelea sunt benefice noua cu adevarat, ne odihnesc! Adica meditatia, dansul, plimbarile in natura si sa iubim din tot sufletul, orice.

  3. Adevarat! Dar cat de multa disciplina inseamna asta! Si atunci prefeream sa ne intoarcem la jocuri. Poate ca ar trebui sa cautam metode care sa faca munca de autodisciplinare mai usoara. Ce zici? Pornim o asemenea actiune?

    1. Dar viata asta care ne electrocuteaza cateodata, societatea asta plina de racile, n-ar fi trebuit sa ne indrepte pe calea cea buna?? Cred ca e de dorit sa fim cat mai multi care sa afirme care e calea cea buna! Din copilarie aflam ca trebuie sa avem un serviciu, un venit, ca sa ne fie bine. Tangential aflam despre iubire… Ni se mai spune ca visele sunt apanajul tinerilor! Dar uite ce increzatori sunt tinerii! De ce sa nu visam in continuare? Ne blazam repede si apoi ne miram ca visele au ramas vise…
      Marii intelepti ai lumii, de mii de ani, afirma ca realitatea e rezultatul gandurilor noastre. Ori ne autodisciplinam gandurile, ori ne luptam in continuare cu morile de vant! Caci nu primim altceva in viata decat rezultatul gandurilor noastre! Atunci de ce sa dam vina pe ce vine din exterior, cand cauza e in interiorul nostru?
      Eu am pornit actiunea asta de cateva luni. Dar e necesar discernamant. Se „intampla” (ca nimic nu e intamplator), ca cei mai linistiti, care pot fi atenti, le e bine asa cum e, iar cei care au nevoie sa se autodisciplineze (care striga dupa ajutor), deja le ceri prea mult, cand au si probleme de sanatate. Extrem de putini sunt cei care au nevoie doar de un impuls. E totusi un inceput. Bulgarele e mic la inceput, dar simt ca asta e o actiune de durata, poate chiar de peste o suta de ani.

  4. Se spune ca cel mai mare pacat din univers este regretul. Suferinta provocata de despartirea de cei dragi , de lucruri pe care le-am facut sau nu le-am facut , le-am spus sau nu le-am spus , toate sunt marturie a faptului ca suntem oameni. Pana la urma a gresi este uman. Daca nu putem repara nimic cat suntem inca aici e mai bine sa laam lucrurile asa , plecarea pe o alta lume inseamna un alt inceput , un jurnal nou de ganduri cu alte trairi si experiente. Pictura pare sa fie palatul lasat in urma , cu partile negre al trecutului , cu puritatea clipelor frumoase , cu azurul incocentei ….

    1. Tu pictezi foarte frumos … in cuvinte! Multumesc.
      Cred ca fiul tau aude povesti foarte frumoase de la tine. Si cred ca ii dai o educatie foarte frumoasa. Pana la urma fiecare barbat are o mama si atunci cand se raporteaza la ea, iese la iveala intr-un mod surprinzator, frumusetea din sufletul lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s