Picatura
O mica poveste
Te invit acum intr-o alta lume!
Imaginează-ţi că undeva, sus în sferele cereşti înalte, este laboratorul divin. De acolo, picături din esenţa divină, sunt extrase şi trimise spre încarnare pe pământ. Tu, această picătură minunată, vii să înveţi lecţii noi, să acumulezi noi experienţe, să repari ce ai stricat în multiplele încarnări. Evoluţia noastră are un scop precis, acela de a ne întoarce „acasa” mai bogaţi şi conştienţi că suntem dumnezei. Într-un anumit mod, ne spune Omraam Mikhael Aivanhov,îngerii sunt geloşi pe noi fiindcă numai omul are această capacitate: a experimenta pentru a se îndumnezeii.
Imaginează-ţi drumul picăturii spre pământ. Mai întâi îşi ia informaţiile necesare pentru viaţa ce urmează din cronika Akascha. Acolo sunt scrise toate informaţiile despre noi, despre ceea ce am trăit anterior, condiţiile în care vom trăi, experienţele, întâlnirile cu alte persoane iar noi ne asumăm toate aceste lucruri. Dar picătura de divinitate rămâne mereu înlăuntrul nostru.
Toate aceste informaţii ne sunt înscrise în codul nostru genetic, în ADN şi ARN –urile noastre. Karma o purtăm cu noi, iar ceea ce trăim, Darma, nu este altceva decât rezolvarea acestor probleme. Provocarea este să ne atingem maximum de potenţial, să ne autodepăşim. Aceste lucruri se pot face prin două metode: prin iubire sau prin suferinţă. Aici putem folosi Liberul Arbitru. Dacă nu înţelegem ce ni se spune în permanenţă la urechea spirituală, dacă nu încercăm să rezolvăm problemele pe calea iubirii, atunci trebuie să trecem gradat prin suferinţe până vom învăţa. Lecţiile le vom lua oricum!
În drumul spre pământ, picătura iniţială se îmbracă cu învelişurile care sunt necesare corpului uman. Îşi ia pe rând corpurile subtile, până ajunge la forma fizică finală. Dar picătura de divinitate rămâne înlăuntrul nostru. Acum se numeşte OM.
Printr-un studiu astrologic tematic, se pot citi informaţiile primite şi înscrise în cromozomii noştrii, misiunea noastră, ce trebuie să facem pentru a merge pe calea iubirii şi nu pe cea a suferinţei. Din fericire, avem mai multe posibilităţi de exprimare care pot duce la acelaşi rezultat.
Şi mai avem o responsabilitate: aceea faţă de toate ajutoarele nevăzute care ne însoţesc pe parcursul vieţii. Noi suntem misiunea lor. Nu trebuie decât să le cerem ajutorul. Pentru că ele ne respectă Liberul Arbitru, nu intervin decât dacă le-o cerem. Dar atunci fac asta bucuroşi. Sigur că trebuie să vadă că şi noi facem eforturi. Este ca şi cu copiii mici când învaţă să meargă: la început părintele îl susţine, până îl vede că se descurcă. Pe urmă, pe tot parcursul vieţii, părintele îşi susţine copilul dar nu trebuie şi nu e bine să facă totul în locul lui.
Cu drag,
Cornelia
Sfarsit de iarna
Singur, in casa, la caldura …
privesti linistit pe fereastra. Gandurile se amesteca, imaginea se extinde dincolo de realitate, se suprapune peste dorinte neamplinite si imposibile.Fulgii de zapada vin de nicaieri si pleaca continuu…si azi si peste o mie de ani. Azi ii privesti tu. Maine cine-i la rand? Sfarsit de viata? Sfarsit de iarna?
Sfarsit de iarna!
Cu toate panzele sus!
Asa ma vad eu, in aceasta viata: ca o corabie ce navigheaza pe apele vietii, condusa de intuitie.
Si ma duce corabia asta, de la un tarm la altul, incerc sa inteleg care e destinatia mea, ce am de facut in aceasta viata, cu ce pot fi de folos altora si mie.
Dupa lungi cautari, cercetari si calatorii interioare si exterioare, cred ca datoria mea, si a tuturor este de a ne cauta propria persoana si misiunea pe acest pamant.
Apoi, ne putem pune talentele, cunostiintele la dispozitia celor ce au nevoie de ajutor.
Eu m-am hotarat de mult sa navighez cu toate panzele sus. Vreau sa aflu cat mai multe.
Corabia ta, pluteste in deriva sau stii deja ce ai de facut?
Acril, 50×70 cm pe panza
“Plange masa” sau Viciul
Te-ai intrebat vreodata de ce au oamenii vicii?
Dupa mine, viciul este o forma decazuta a pasiunii. Dorinta ego-ului nostru de a se simti important, de a face lucruri care sa arate lumii si noua insine ce persoana importanta suntem. Dar aceste lucruri le facem in totala neatentie, in graba, sa nu avem timp sa reflectam la ce, cine ne mana de la spate…
Dar pasiunea, pasiunea e buna?
Cred ca da, daca stii sa te controlezi, sa o domini tu pe ea si nu invers. Atunci te poti sui pe ea ca pe un vultur puternic ce te duce spre inaltimi.
Acril pe panza, 50 x 70 cm
Casa
Toata viata mea mi-am dorit sa am casa mea.Acum, dupa ce am construit una, am aflat ca aceasta notiune inseamna de fapt mai mult. E nevoie nu numai de pereti si confort material.
E nevoie sa te simti in siguranta si din punct de vedere emotional.
Este locul din care poti sa incepi sa-ti realizezi visele si sa le impartasesti cu cineva.
A construi o casa nu este un vis in sine; este doar nevoia subconstientului tau de a se simti ocrotit si iubit.
Abia atunci te simti capabil sa zbori spre inaltimi necunoscute si sa cuceresti lumea si sa te darui ei.
Si atunci se pune intrebarea: de fapt, ce trebuie sa construiesc?
Unde este “casa mea”?
Cand dormi si visezi o casa, semnificatia visului este de fapt legata de nivelul de dezvoltare spirituala la care ai ajuns in momentul respectiv, in functie de cum arata casa din vis.
Cum arata casa ta din vis?
Cum iti imaginezi casa ta reala, cea de pe pamat, cea in care ai vrea sa locuiesti?
Dar casa sufletului tau?
Acril pe panza, 50×70 cm
Colectie personala
Magia toamnei
“A venit, a venit toamna …
Acopera-mi inima cu ceva…
Cu umbra unui copac sau mai bine,
Sau mai bine cu umbra ta!”
Am cantecul acesta in minte de cand a inceput toamna si a trebuit sa-l pictez. Sper sa va placa.
Acril pe panza 50×70 cm
Related articles
- Plutind pe culorile toamnei (iordachec.wordpress.com)
Cuvantul bun
Imi placea, atunci cand eram mica, sa privesc panza frumos cusuta de bunica mea si pe care mama a pus-o pe perete, deasupra mesei: “Bucate bune am gatit pentru sotul meu iubit!”
Erau multe de felul acesta, si cred ca multi dintre noi isi amintesc de acele slogane, menite sa tina familia unita. De regula erau cusute cu albastru sau rosu.
Acum, chiar cred ca aceasta mica smecherie muiereasca, a avut efect. Tot repetand, se face un clic in creierul sotului. Si cum sa stea la masa, gandindu-se ca poate la servici i-a facut ochi dulci unei alteia? Foarte persuasiv. Nu?
Tabloul acesta este la mine in bucatarie. L-am pictat acum cativa ani, pentru ca am vrut sa schimb un obicei prost: de cate ori ne asezam la masa, ne aminteam si povesteam tot felul de lucruri nu prea frumoase ce ni s-au intamplat.
Total nesanatos fizic, sufletesc si spiritual.
Asa ca am scris un text intitulat “Cuvantul bun”, pe care l-am gasit undeva, nu stiu acum unde.
Conform principiului Feng Shui – total necunoscut bunicii mele – chiar functioneaza!
Caracteristici:
tehnica combinata pe panza, 20×30 cm
